About life

Navigam pe Youtube :). Am dat de acest video [l-am postat mai jos], este foarte impresionant,  m-a pus pe gînduri.

Cît de scurtă şi cît de frumoasă este viaţa...

Acum încerc să gasesc o definiţie proprie pentru acest cuvînt. Am ajuns la o concluzie...viaţa fiecărui dintre noi este ca un copac .. rădăcinile acestui copac sunt ramificate în două. Prima ramificaţie este interiorul nostru, ceea ce ne interesează, ne bucură, ne întristează, ne îngrijorează, cu alte cuvinte esenţa noastră... A doua ramificaţie şi cea care dezvoltă prima, sunt relaţiile dintre oameni.. de rudenie, de prietenie, de duşmănie [...] cu alte cuvinte, totul ce avem noi mai important sunt relaţiile dintre oameni, în ce măsură interacţionăm cu ceilalţi copaci... Interiorul nostru, emoţiile noastre reprezintă rezultatul acestor relaţii... Aristotel, filosoful Greciei Antice, afirma că "Totul spre ce tindem, este fericirea".. astfel, un final spre care tind aceste relaţii este fericirea... însă pentru fiecare copac această fericire e diferită... Unii îşi ajung limita prin relaţii de sinceritate şi respect, alţii dobîndesc fericirea prin ipocrizie şi răutate.. Rădăcinile fiecărui copac din livadă se intersectează.. iar coroana copacului este realitatea în care trăim.. o reflectare a interiorului şi relaţiilor dintre oameni.

Aşadar, ca concluzie, zic că totul ce contează este relaţia cu oamenii, totul ce te caracterizează sunt relaţiile.. Legăturile care se crează între oameni e TOTUL, e Viaţa...

După cum observăm, în video, acest bătrînel prin cîntec a reflectat  TOTUL sub formă de amintiri.

Soţia sa [din imagine observăm că a trecut printre îngeri], în amintire mereu e alături de el şi îl susţine...resimţindu-i sărutul prin melodie...

Prietenul său de pe front pe care a încercat să-l salveze, însă era prea tîrziu...

Şi în sfîrşit, căluţul pe care l-a primit în cadou.. care i-a adus un ocean de emoţii pozitive şi libertate...şi în acelaşi timp o încredere că nu e singur pe acest pămînt...

În zîmbetul celor "doi", dînsul în copilărie şi bătrîneţe, observăm că este fericit pentru viaţa sa şi oamenii ce s-au aflat şi se află în anturajul său...

Maica Teresa zicea "Singurătatea şi sentimentul de a nu fi dorit este cea mai teribilă povară pentru om"

Eu cred că nici un om nu e solitar pe acest pămînt, el sau necesită ajutor moral pentru a înţelege aceasta, sau se face solitar  ...

P.S. cîtă meditaţie îţi poate provoca o creaţie umană

P.S* He he.. Mi-am amintit acum de cîntecul formaţiei ATB-you're not alone...nice song ;)